RECENZIE: Enrico Macias a deschis Festivalului Muzicii Franceze 2011
La 43 de ani de la primul său concert la Sala Palatului din Bucureşti, Enrico Macias a revenit pe scena din Capitală. Şarmantul solist francez i-a fermecat pe cei peste 3500 de spectatori prezenţi sâmbătă seară.
Cu o carieră de aproape 50 de ani, Enrico Macias este unul dintre cei mai iubiţi artişti ai Franţei. Sute de mii de fani din toată lumea trăiesc la intensitate maximă fiecare apariţie live a celui ce a fost numit de către Kofi Annan, fostul Secretar General ONU, ca fiind “Ambasador al Păcii“. Lucrurile nu au stat altfel nici la Bucureşti, unde miile de fani ai artistului prezenţi la Sala Palatului l-au aşteptat pe marele artist cu aplauze.
A cântat aproape 2 ore
Apariţia muzicienilor ce îl însoţesc pe Enrico în cadrul turneului de promovare al celui mai recent album al său, a pornit o serie de urale din partea publicului care a început să strige numele artistului. Enrico a păşit pe scena semi-întunecată şi timp de aproape 2 ore a captivat complet audienţa.
Nicio secundă, Enrico nu şi-a arătat vârsta. La 73 de ani, el şi-a încântat fanii cu vocea extraordinară, acordurile de chitară ce l-au făcut celebru şi cu mişcări de dans rapide. Iar publicul ce i-a aşteptat mai mult de 40 de ani revenirea pe scena din Bucureşti, a fost complet acaparat de desfăşurarea de forţe de pe scenă.
Piese noi, de pe albumul “Voyage d’une melodie“, sau melodii cunoscute, ca “La femme de mon ami” sau “Zigarella“, au fost primite la fel de bine de public. Muzica artistului de origine algeriană a încântat inimile tuturor celor prezenţi. Vocea caldă, piesele extraordinare şi zâmbetul său minunat au fermecat iremediabil până şi cei mai mici spectatori.
Piesă de piesă şi refren de refren, cei prezenţi au aplaudat pe ritmurile melodiei şi au fredonat versurile în acelaşi timp cu Enrico. Iar el le-a mulţumit spunându-le cât de tare se bucură se revină în România şi cât este de onorat de numărul mare de fani pe care îi are în ţara noastră.
Publicul l-a aplaudat minute în şir
Aproape de finalul concertului Enrico şi-a prezentat colegii de scenă într-o manieră deosebită, menţionând locul de proveninţă şi legătura specială pe care o are cu fiecare în parte. Mai apoi a invitat alături de el un violonist extraordinar. În această formulă s-a încheiat concertul extraordinar de la Bucureşti. Cei şapte muzicieni au improvizat minute în şir pe scena Sălii Palatului, iar publicul a aplaudat fiecare acord.
Cu greu a părăsit Enrico Macias scena bucureşteană, spre finalul concertului publicul invadând zona dintre scenă şi primele rânduri de scaune. Fanii artistului i-au oferit zeci de buchete de flori şi chiar daruri. Lui Enrico i-a fost foarte dificil să se despartă de fanii săi. După aprinderea luminilor în sală, el a revenit pe scenă pentru a se fotografia cu cei rămaşi şi a le acorda autografe.
Concertul de la Bucureşti a fost organizat de REV Production & Entertainment şi a dat startul Festivalului Muzicii Franceze 2011. Festivalul se anunţă a fi un adevărat succes ţinând cont de reuşita evenimentului ce i-a marcat debutul.
Setlist concert Enrico Macias la Bucureşti: Le vent du sud/ Oh, Guitarre, Guitarre/ La Femme de mon ami/ Adieu mon pays + Le voyage/ Dansez/ Les gents du Nord/ Paris tu m’ai pris dans tes bras/ Juif espagnol/ Mi corason/ Adio kerida/ Aie aie/ Zingarella/ Les filles de mon pays/ Violon de mon pere / Le mendiant de l’amour / L’oriental.
Article paru : http://www.iconcert.ro/recenzie-enrico-macias-a-deschis-festivalului-muzicii-franceze-2011.html
C’est déjà une semaine à partir du concert d’Enrico en Roumanie…
Je vais vous dire comment il y a été, bien que ceux qui l’aiment savent, même si ils n’étaient pas présents.
Avez-vous déjà goûté un vin noble – très noble – vieux de 49 ans, conservés dans des conditions parfaites pour lui?
Toutes les superbes arômes de la terre, toute la noblesse et la beauté de la Terre, toute la joie de vivre et d’aimer, tout la charisme extraordinaire avec qui a été doté par Dieu envahit nos sens et nos âmes.
Il a été comme ça !
Mais dans toute ce merveilleuse splendeur une tristesse s’est insinuée: malheureusement, il a été comme une goutte et a duré beaucoup trop peu.
Certaines personnes l’ont attendu plus de 40 ans!
Et pourtant… la rencontre avec Enrico reste un bonheur très cher!